Caini de companie cu origine asiatica, temperamentali si extrem de curajosi se recomanda oricarei familii care isi doreste un adevarat si loial membru de familie.
Aşteptarea de viaţă : 13 - 15 ani;
Grupa : non-sport;
Blana: lungă sau scurta;
Năpârlire: nivel mare;
Culoare: roşcat, negru, albăstrui, crem, cafeniu, gri, alb;
Înălţime: 45-55 cm;
Greutatea: 20-30 kg;
Condiţii de trai: Chow Chow se va descurca bine cu traiul într-un apartament dacă are parte de suficientă mişcare. Este relativ inactiv în interior şi de aceea este bine pentru ei să aibă la dispoziţie o curte în care să alerge. Sensibil la căldură, dar poate trăi şi afară.
Istoric
Constituţia cainilor Chow Chow este foarte similară cu fosilele celui mai vechi caine descoperit, datând de acum câteva milioane de ani. Chow Chow este cunoscut de mii de ani în China, unde rasa a fost folosită ca şi caine vanator, trăgător la sănii sau căruţe şi pentru paza. Se presupune că unul dintre Împăraţi a ţinut 2500 perechi de asemenea caini. Unul a fost dăruit Prinţului de Wales, viitorul Edward al V-lea. De-a lungul istoriei, Chow Chow au fost folosiţi la vanat lupi, samuri, fazani şi pentru a trage săniile. Blana lor a fost folosită în crearea de haine. Carnea lor a fost considerată o delicateţă în China; unde chiar şi astăzi mai este folosită în această direcţie.
Aceşti caini frumoşi au fost aduşi pentru prima dată în Anglia de către comercianţi la sfârşitul anilor 1800. Numele este probabil originar din cuvântul „chow-chow” din dialectul englez din sud-estul Asiei, termen folosit pentru a descrie tot felul de lucruri înşelătoare sau nu aduse din Estul îndepărtat. Chow Chow au devenit foarte populari în Statele Unite ca şi caine de companie, dar unii au talente pentru paza şi protecţie.
Descriere
Printre trăsăturile distincte ale cainilor Chow Chow se numără limba albastru-închis şi picioarele din spate aproape drepte care îi conferă un mers mai degrabă înălţat sau săltat. Blana deasă este bogată şi poate avea două varietăţi, moale şi aspră. Poate avea nuanţe mai închise sau deschise, dar niciodată pătată. Urechile sunt mici şi rotunde: este o coamă de păr deasă şi bogată în spatele capului ceea ce-i conferă o înfăţişare de leu. Capul este larg şi craniul plat; botul este mare lângă ochi şi se îngustează către nasul negru fără a se ascuţi. Pieptul este larg şi adânc; iar coada este acoperită de păr bogat şi este purtată peste spate.
Varietăţile de catei maronii-roşcat se nasc de obicei cu o culoare maronie de şoarece şi cu o mască neagră pe bot, dar în timp această mască va dispărea. Nasul trebuie să fie mereu de culoare închisă.
Limba lor este roz la naştere, dar în timp se va închide la culoare. La vârsta de 8 săptămâni aceasta trebuie să fie complet neagră-albăstruie; deşi sunt unele exemplare la care nu se schimbă deloc culoarea limbii.
Temperament
De obicei sunt nişte caini manieraţi, care se împacă bine cu copiii. Dacă sunt crescuţi de mici cu alte animale în gospodărie sau în apropiere atunci se vor împăca bine cu ele mai târziu la maturitate. Este un caine loial familiei, care se ataşează de o persoană, deşi uneori se poate comporta rezervat şi cu aceştia uneori. Toţi membrii familiei trebuie să se comporte ca şi conducători ai relaţiei cu cainele şi să fie implicaţi în dresajul acestuia pentru a creşte un companion perfect.
Această rasa poate fi dificilă, dar în schimb este una politicoasă şi răbdătoare. Unii nu acceptă gulerele şi lesele foarte uşor, în schimb alţii nu sunt deranjaţi de ele. În China cainii Chow Chow au fost folosiţi pentru apărarea diverselor locuri şi pentru tragerea săniilor; de aceea sunt o fire muncitoare, autonomă şi dominantă. În trecut carnea sa era sursă de hrană, iar blana le era vândută în pieţe. Crescătorii au încercat de-a lungul timpului să încrucişeze această rasa pentru a obţine un companion potrivit pentru familii.
Înfăţişarea acestor caini contribuie la mitul despre temperamentul său; faţa ridată sau încruntată, ochii mici aşezaţi adânc în cap şi coama de leu intimidează privitorul. Fiind un caine cu o demnitate şi o rezervă de invidiat, îşi va arăta afecţiunea numai acelora pe care îi iubeşte cu adevărat şi nu este ca alte rase jucăuş şi drăgălaş cu oricine.
Deşi se adaptează programului dumneavoastră şi nu are probleme să fie singur cât timp nu sunteţi acasă, cel mai bine se va simţi în compania dumneavoastră şi nu ţinut în curte în lanţ.
Probleme de sănătate şi îngrijire
În cazul acestor caini fiţi atenţi la dispalzii de şold. Sunt predispuşi să sufere iritaţii ale ochilor denumite entropion, cauzate de anormalităţi ale pleoapelor şi poate fi corectată cu operaţii chirurgicale. În afară de acestea sunt o rasa de caini rezistentă şi sănătoasă. Problemele cu pielea sau cu hormonii pot apărea la Chow Chow. De obicei sunt moştenite şi de cele mai multe ori sunt vizibile la catelusi.
Perierele regulate ale blănii lor lungi sunt importante pentru a menţine înfăţişarea lor distinctă şi mândră. Are anumite sezoane de năpârlire greoaie şi o îngrijire deosebită trebuie să fie acordată atunci când cainele năpârleşte sub-blana lor deasă. Puteţi folosi odată pe lună sau în aceste perioade şampon cu concentraţie mică pentru îmbăieri.
Când sunt catei blana lor creşte foarte repede şi fără o periere zilnică se va încâlci foarte uşor. Tranziţia de la o blană de catel la una de adult durează câteva luni. Blana unui adult este mai uşor de întreţinut, dar va avea nevoie de o oră sau două pe săptămână de periere pentru a arăta bine. Perioadele lor de năpârlire pot apărea de 2-3 ori pe an şi trebuie să fiţi atenţi în aceste perioade pentru a nu vă umple casa cu păr. De cele mai multe ori aceşti caini preferă ca stăpânul lor să facă această operaţiune de periere, decât să fie supuşi unui profesionist.
Exerciţii şi dresaj
Chow Chow pot fi chiar leneşi, dar trebuie să fie luaţi la plimbări zilnice pentru a le consuma energia şi să le menţineţi musculatura sănătoasă. Cainii acestei rase care nu are parte de aceste plimbări zilnice va dezvolta o varietate de probleme comportamentale.
Trebuie să fie extensiv socializat de mici pentru a se combate un comportament potenţial de supra-protecţie oferit stăpânului. Au nevoie de dresaj ferm chiar de la început, pentru a ştii cine deţine controlul deoarece sunt o rasa dominantă şi au nevoie de un stăpân la fel sau chiar mai dominant decât el. Stăpânul unui asemenea catel trebuie să fie o persoană calmă, care este de la natură fermă, încrezătoare şi consistentă în acţiunile şi deciziile sale. Cu un asemenea proprietar cainele Chow Chow se poate dezvolta bine şi armonios. Problemele apar atunci când cainele trăieşte alături de stăpâni care nu înţeleg cum să se poziţioneze în rolul masculului alfa şi să se menţină acolo. Dacă permiteţi cainelui să creadă că deţine controlul în casă poate deveni foarte încăpăţânat, protector, serios şi foarte independent. Dacă sunteţi într-o asemenea situaţie cu cainele dumneavoastră este bine să ştiţi că va fi agresivi cu străinii şi cu alţi caini pe care nu-i cunoaşte.
Sunt firi inteligente, dar nu întotdeauna uşor de dresat. Nu au aceeaşi dorinţă de a-şi mulţumi stăpânul ca şi alte rase, nu tolerează pedepsele fizice, nu pot fi forţaţi să facă ceva fără voinţa lor. Este un gânditor şi îşi va trasa singuri următorii paşi dacă nu sunteţi atent să-l controlaţi. Este un caine puternic, regal, frumos şi este conştient de aceste trăsături. Aşteaptă să fie tratat cu demnitate şi respect, calităţi pe care le va arăta la rândul său stăpânilor.
Nu este o rasa pentru oricine, fiind temperamental şi independent; suspicios de la natură cu străinii şi protector cu familia de adopţie – devenind extrem de teritorial în anumite situaţii.

Caini de companie originari din Mexic, extrem de mici (noi ii comercializam pe aceia dintre ei care nu depasesc 2 kg la maturitate).Se recomanda familiilor cu copii, insa acest fapt nu inseamna ca familiile trecute de prima tinerete nu pot intretine aceasta rasa.

Grupa: Caini Toy;
Durata de viaţă: 15 ani;
Greutate: 1.8 – 2.5 kg;
Înălţime: 15 -20 cm;
Năpârlire: slabă;
Culoare: alb, cafeniu-roşcat, nisipiu, de culoarea alunei, argintiu şi albastru oţel, negru, maroniu; Suprafaţa de trai: Potriviţi pentru traiul în apartament.
Istoric
Este cea mai veche rasa canina pe continentul American şi cea mai mică rasa ca talie din întreaga lume. Nativ din Mexic, se pare că a fost introdus întâi de către chinezi. În Europa a fost adus abia la sfârşitul secolului al 19-lea. Rasa are denumirea de Chihuahua după numele regiunii din Mexic unde a fost adus de către călători şi de unde a plecat mai departe apoi.
Această rasa este considerată a fi sacră de către naţiile indiene Pre-Columbiene. Se presupune că ar fi descendenţii unei rase de caini mai mari ca dimensiuni şi foarte cunoscuţi şi apreciaţi de familia regală aztecă. S-au găsit dovezi materiale ale existenţei sale în mai multe locuri, precum Piramidele Cholula datând dinainte de 1530, ruinele de la Chichen Itza din Peninsula Yucatan, Mănăstirea Huejotzingo (construită cu materiale de la Piramidele Cholula) şi pe autostrada de la oraşul Mexico la Puebla. Toate pozele descriau un caine mic cu un cap mare şi rotund asemănându-se foarte mult cu cainii Chihuahua de azi.
Un exemplar preţios avea o greutate de aproape 1.3 kg., iar alte exemplare pot sta pe toate cele patru picioare în palma desfăcută a unei persoane. Este un caine popular şi în acelaşi timp un companion economicos de menţinut şi întreţinut. Există două varietăţi de Chihuahua, una cu părul scurt şi una cu părul lung.
Aspect
Cainii Chihuahua din ziua de azi au o structură osoasă mai fină, dar destul de musculoşi în comparaţie cu dimensiunile lor. Este un caine mic, cu un cap sub formă de măr şi un bot subţire şi ascuţit. Ochii sunt rotunzi, mari, de culoare închisă, uneori rubiniu închis sau luminos. Una dintre trăsăturile lor specifice sunt urechile mari, care trebuie ţinute ridicate. Catelusii au un punct moale în vârful capului; ei sunt şi singurii dintre rasele canine care nu se nasc cu oasele craniului complet formate. Acest punct se va închide osos abia la maturitate. Corpul este robust, mai lung decât înalt şi coada are o formă de seceră – curbată peste spate sau pe o parte.
Cainele este mult mai robust decât pare cu picioare drepte şi terminate in formă pătrăţoasă. Blana lor poate avea un fir de păr mai lung sau mai scurt; fiecare cu proprietăţile ei. Blana mai scurtă este lucioasă, fină şi lipită de corp, cu aceeaşi textură pe întregul corp, dar insuficient pe cap şi urechi. Blana mai lungă este moale, uşor cârlionţată sau linsă. Această varietate are o sub-blană. Pot fi şi cu pete sau urme de alte culori, chiar şi tri-colori pot fi. Rasa de caini Chihuahua nu năpârleste prea mult, ci moderat şi nu sunt greu de ţinut de întreţinut în casă. Chihuahua urăşte frigul şi uneori mai poate tremura, chiar dacă dumneavoastră nu vi se pare că ar fi prea rece. Va tolera şi chiar va aprecia un pulover sau un alt articol de îmbrăcăminte în zilele mai răcoroase.
Caracter, temperament
Chihuahua este o rasa individualist. Fiecare are o personalitate unică, deci numai unele linii generale pot fi trasate. Au mai fost denumiţi şi „Chi”. Sunt firi energice, pline de graţie şi pot aborda o expresie apropiată de uman. Aşteptările în ceea ce priveşte anilor de viaţă sunt cele mai neaşteptate, fiind o rasa care trăieşte mai lung decât oricare altă rasă.
Chihuahua este complet devotat şi extraordinar de loial. În mod obişnuit se ataşează de una sau două persoane, pe care nu le va mai părăsi niciodată. Sunt îndrăzneţi, lipsiţi de frică, foarte protectori cu stăpânii lor. Se descurcă cel mai bine dacă sunt copleşiţi cu atenţii din partea stăpânilor. Firea lor este una gentilă, iubitoare şi blândă. Sunt reticenţi faţă de străini şi astfel buni ca şi caini de paza. Nu sunt o rasa potrivită pentru copii sau cu traiul alături de alte animale, deşi se înţeleg bine cu cei din rasa sa. Cainii din rasa Chihuahua sunt companioni excelenţi în circumstanţele potrivite.
Este un caine de companie curajos, cu o ţinută demnă, cu iniţiativă. Îndrăzneţ şi fără ruşine, se mişcă uşor şi rapid pentru a evita ca dumneavoastră să călcaţi pe el. Dacă nu sunt dresaţi şi controlaţi de oameni ei tind să fie încăpăţânaţi. Se ataşează profund de stăpânii lor şi de cele mai multe ori loialitatea lor va duce la violenţă faţă de oameni sau alte animale. Pot fi dresaţi cu anumite probleme şi dificultăţi, mai ales în ceea ce priveşte igiena în casă. În schimb, sunt inteligenţi, învaţă repede şi răspund bine la un dresaj potrivit, gentil, bazat pe recompense pozitive.
Dacă nu sunt scoşi din casă mai des, plimbat alături de alţi oameni şi caini va deveni un caine gălăgios, care sare să muşte pe oricine, protectoare şi suspicioase cu oricine intră în contact cu stăpânii lui. Toţi Chihuahua au o tendinţă de a fi agresivi faţă de alţi caini şi o socializare produsă la timp şi eficient va ajuta foarte mult în astfel de situaţii.
Îngrijire şi sănătate
Cainii din această rasa necesită o periere minimă. Varietatea cu blana mai scurtă va trebui periată ocazional sau să i se frece corpul cu un material mai aspru, dar nu atât de dur încât să lase urme pe corpul catelului; iar cea cu părul lung de câteva ori pe săptămână, dacă nu zilnic. Ambele varietăţi necesită o îmbăiere o dată pe lunară folosindu-se un şampon potrivit pentru ei. Atunci când sunt îmbăiaţi este bine să fiţi atenţi să nu intre apă în urechi deoarece sunt predispuşi să facă infecţii la nivelul urechilor dacă sunt ţinute ude mult timp.
Igiena dentală este importantă pentru e preveni pierderea dinţilor; unghiile trebuie tăiate regulat. Printre bolile care pot afecta această rasa se numără alunecarea rotulei sau a încheieturilor genunchilor, punct moale în vârful capului, probleme cu ochii şi boli ale inimii. Cainii Chihuahua nu sunt rezistenţi la frig şi trebuie să fie protejaţi când sunt scoşi din casă.
Din cauza nasului său scurt Chihuahua tinde să aibă o respiraţie şuierătoare sau să sforăie. Ochii săi proeminenţi sunt susceptibili la uscarea corneei şi la apariţia unui glaucom. Alte preocupări ale stării lor de sănătate mai cuprind probleme cu gingiile, răceli, stres, reumatism şi hidrocefalie. Nu îl lăsaţi să lingă sau să mănânce produse toxice, fertilizatori sau ciocolată. Deoarece are tendinţa de a lua repede în greutate trebuie să-l hrăniţi cu mâncăruri slabe, dar consistente. Catelusii aceştia se nasc cu capete mari şi de cele mai multe ori catelele vor avea nevoie de ajutor, intervenindu-se cu o operaţie de cezariană. Sunt foarte vulnerabili la răni sau fracturi ale oaselor atunci când sunt mici.
Exerciţii şi dresaj
Deşi este tentantă ideea de a căra în braţe sau poşete peste tot aceşti caini, ei au nevoie să se mişte şi pe cont propriu. Dacă vă jucaţi cu ei îi veţi ajuta să îşi consume o parte din energia lor, fiind firi foarte active. Dar ca în cazul oricărei alte rase joaca nu va putea înlocui plimbarea. Datorită dimensiunilor sale reduse oamenii tind să se comporte diferit cu ei, limitându-le chiar şi timpul acordat pentru mişcare şi exerciţii crezând că le este de ajuns cât se mişcă prin casă. O plimbare în lesă prin parc nu le oferă numai mişcare, ci şi stimulare mentală şi le satisface şi instinctul de migrare prezent la fiecare caine. Nu vă gândiţi că doar pentru că este de dimensiuni mic trebuie să îl închideţi într-un spaţiu mic. El se va bucura la fel de mult de o plimbare în parc sau o alergătură în curte, ca şi de joaca cu dumneavoastră din casă. Este indicat să folosiţi când ieşiţi din casă un ham şi nu o lesă pentru a nu pune în pericol constituţia osoasă fragilă a gâtului.
Chihuahua pot fi uneori greu de dresat, dar cu răbdare, afecţiune şi consistenţă se vor putea obţine rezultate extraordinare. Răspund cel mai bine la recompensele pozitive, fie ele verbale, gestuale sau alimentare. Pentru un dresaj eficient al igienei este bine să vă înarmaţi cu răbdare. Cei mai mulţi stăpâni aleg să îi înveţe să îşi facă nevoile pe o hârtie pusă pe jos sau la lădiţă. Asiguraţi-vă că îl socializaţi de mic pentru a evita agresivitatea excesivă faţă de alţi caini, reticenţa dusă la timiditate extremă faţă de străini. Este bine ca el să ştie că dumneavoastră deţineţi controlul ca să nu dezvolte o serie de comportamente nepotrivite şi distructive, începând cu săritul pe oameni şi până la gelozie, invidie pe relaţiile dumneavoastră cu alţi oameni sau animale; chiar la muşcatul copiilor. Atunci când sunt prezenţi oameni străini, cainele se va plimba după stăpân încercând să fie cât mai aproape de el tot timpul. Nu este o rasa recomandată copiilor.

Caniche

Caini de companie pretabili perfect pentru viata de apartament, rasa Caniche fiind impartita pe patru talii: toy, pitic, mijlocie si uriasa (imperial).Sunt caini carora nu le cade parul fiind astfel foarte apreciati de catre publicul larg.

Durata de viaţă : 13-15 ani;
Alte denumiri : Pudel mic;
Grupa: de companie, non-sport;
Ţara de origine : Europa;
Înălţime: 20- 30 cm;
Greutate: 2- 4 kg;
Culoare : negru, argintiu, albăstrui, alb, crem cu pigmentaţii negre.
Blana : deasă, cârlionţată, buclată, cu textură aspră şi lânoasă. Necesită periere regulată şi poate fi tunsă în funcţie de preferinţele stăpânului.
Aria de trai: cei mijlocii sunt mai puţin activi decât cei standard şi se simt bine într-un apartament. O plimbare zilnică şi sesiuni de joacă în casă sunt suficiente exerciţii pentru ei.
Descriere
Pudelul, Caniche-ul de talie mică este o rasa de caini dezvoltată din Pudelul sau Caniche-ul standard. La fel ca şi fratele său mai mare are o înfăţişare elegantă şi mândră, o fire veselă şi activă. Din aceeaşi clasă fiind, au o inteligenţă aparte ceea ce îi recomandă pentru un dresaj uşor de efectuat. Sunt caini activi, eleganţi, cu mişcări silenţioase. Blana lor poate fi scurtată, tunsă în metoda tradiţională şi cu o periere atentă; el deţine un aer distinct şi o demnitate caracteristică lui. Sunt companioni minunaţi şi au nevoie de atenţia umană. Nu iubesc ceva mai mult decât să fie în preajma stăpânilor lor, indiferent de activităţile pe care le efectuează.
Constituţia osoasă şi cea musculară a picioarelor şi a corpului este proporţională cu talia cainelui. Ochii sunt de culoare foarte închisă, ovali şi aşezaţi depărtaţi unul de altul creând o expresie alertă şi inteligentă. Urechile sunt lipite de cap, atârnând uşor sub nivelul ochilor. Pielea lor este moale, cu păr des, dar nu cu o lungime mare. Capul este moderat de rotund, muşchii obrajilor plaţi şi botul alungit, drept şi fin. Dinţii sunt albi, puternici şi cu o muşcătură în formă de foarfece. Gâtul este bine proporţionat, puternic şi suficient de lung pentru a permite o purtare a capului demnă şi dreaptă. Pielea este strânsă, lipită de gât. Pieptul este adânc şi moderat de larg cu coaste bine dezvoltate. Coada este dreaptă, aşezată sus pe corp şi purtată ridicată, tăiată la o lungime suficient de mare pentru a asigura echilibru în înfăţişare şi mişcare. Picioarele sunt puternice, bine plasate în umeri. Labele picioarelor sunt relativ mici, ovale ca formă cu degete arcuite şi protejate de o pernuţă groasă. Unghiile trebuie să fie scurtate, dar nu în mod excesiv.
Blana este cârlionţată cu o textură naturală aspră, deasă, atârnând în şiruri sau cordoane de fire de păr buclat cu lungimi diferite.
Temperament şi dresaj
Varianta de caini rasa Caniche talie mijlocie este una alertă, activă, inteligentă, jucăuşă, nerăbdătoare de joacă, ascultătoare şi cu un timp de reacţie scurt. Se împacă bine cu copiii şi alte animale de companie; tinde uneori să latre excesiv. Poate fi reticent sau timid faţă de străini; nervos şi agresiv. Varianta această mijlocie sunt cunoscuţi pentru tendinţa lor de a muşca dacă sunt prea răsfăţaţi. Sunt de obicei firi fericite şi pline de viaţă, energice. Cei mai mulţi caini din această rasa sunt buni caini de paza deoarece latră la orice semn de apropiere a unui străin sau intrus. Sunt firi foarte ascultătoare şi împreună cu inteligenţa lor sunt caini uşor de dresat. Ţinuta lor este una demnă, elegantă şi caracteristică.
Aceşti caini au un comportament echilibrat, iubitor de distracţii, activ. Învaţă repede trucurile care îi sunt prezentate şi sunt uşor de dresat. Se leagă repede şi profund de familia de adopţie şi pot fi foarte sensibili la stările de spirit ale stăpânilor. Nu este o fire dificilă în ceea ce priveşte relaţiile lui cu alţi caini, animale de companie, străini sau copii. Sunt companioni perfecţi datorită adaptabilităţii şi firii lor deştepte. Nu este indicat a fi ţinuţi singuri prea multă vreme într-o curte deoarece caută compania şi atenţia oamenilor. Şi dacă sunt privaţi de acestea este foarte posibil să dezvolte comportamente distructive.
Probleme de sănătate şi îngrijire
În ceea ce priveşte sănătatea lor trebuie să fiţi atenţi la PRA, cataracte juvenile, luxaţii patelare, epilepsie. Mai sunt şi alte preocupări de care să vă interesaţi, precum displazie de şold, umflarea stomacului, boala lui Von Willebrand, boala lui Legg-Perthes-Clave, PRA, epilepsie, luxaţii patelare; dar şi entropion, glaucom, atresia canalului lacrimal, cataracte, distichiasis şi trichiasis. Varianta mijlocie este susceptibilă la epilepsie, probleme cu pielea şi ochii.
Cerinţele de îngrijire includ exerciţii, deşi nu excesive, deoarece pot avea parte de suficientă mişcare prin plimbări şi jocurile cu copii. Toate variantele din această rasa au nevoie de două-trei perieri săptămânale şi o îmbăiere lunară, precum şi tunderea părului. Mulţi dintre proprietarii lor preferă să le menţină blana la o dimensiune cât mai mică pentru a preveni creşterea excesivă a firului de păr şi pentru a limita timpul de periere.
Există mai multe metode de a tunde părul la această rasa; dar în cazul tuturor părul de pe vârful capului poate fi lăsat liber sau strâns cu un elastic sau o panglică. Culoarea blănii lor este una omogenă, la fel pe întregul corp; poate fi gri, argintie, cafenie, crem, portocalie. Sunt preferate nuanţele mai deschise la blana acestor caini. Culoarea nasului şi a ochilor, unghiilor depinde de nuanţa blănii. Caini care au pete pe corp sau blana formată din mai mult de o culoare nu sunt acceptaţi în expoziţii. Mişcările lor sunt făcute fără efort, în mod elegant şi cu demnitate, sprinţar.

Cane Corso

Caini de paza dar si de companie, extrem de eficace ca paznici ai proprietatilor.Se recomanda persoanelor care pot sa tina in frau un caine de talie mare, asa cum este si aceasta superba rasa.

Ţara de origine: Italia;

Alte denumiri : Cane Corso Italiano, Mastiff Italian, Branchiero Sicilian;

Durata de viaţă: 9 – 12 ani ;

Talia: medie spre mare;

Lungimea firului de păr: scurtă;

Năpârlire : uşoară ;
Înălţime: 64 - 68 cm la masculi, 60 - 64 cm la femele;
Greutate: 45 - 50 kg la mascul, 40 - 45 kg la femele;
Culoare: negru, gri-închis, gri-ardezie, gri-deschis, cafeniu deschis; roşu închis şi cafeniu închis; maroniu (cu dungi de diferite tonuri de gri sau cafeniu). La câinii de culoare cafenie şi maronie o mască neagră sau gri pe botul lor nu trebuie să depăşească linia ochilor. Pete de culoare albă pe piept, pe vârful picioarelor şi pe mijlocul nasului sunt acceptate.
Mediul de trai: Sunt caini de paza de aceea cel mai bine pentru ei este să trăiască într-o casă cu curte îngrădită. Pot fi ţinuţi şi în apartament atâta timp cât le veţi putea oferi suficient timp şi spaţiu pentru mişcare şi activitate care să ajute la menţine sau dezvoltarea musculaturii şi mai ales la evitarea apariţiei comportamentelor distructive.
Istoric
Strămoşii direcţi ai acestei rase se consideră a fi cainii din rasa „Canis Pugnax”, care este anticul Molos Roman. Descendenţii lor, Cane Corso sunt o versiune mai mică şi mai uşoară, angajată în vanarea de animale sălbatice de talie mare, precum taurul sălbatic sau mistreţul; folosit şi ca luptător auxiliar în bătălii. De-a lungul multor ani a fost un companion loial şi preţios al populaţiei italice. A mai fost şi protectorul călătorilor şi al căruţaşilor din zonele montane. Printre rolurile în care a mai fost folosit se numără şi acela de caine de vanatoare sau de paza pentru proprietăţi, turme de bovine şi protector pentru persoane. În trecut această rasa era răspândită pe întreg teritoriul Italiei ca şi o iconografie amplă şi mărturie istoriografică a preocupărilor sociale şi economice ale populaţiei. În perioade mai recente şi-a găsit un spaţiu potrivit de prezervare în Sudul Italiei, mai ales în Puglia, Lucania şi Sannio.
Numele său compus este derivat din cuvântul Latin Cohors care înseamnă gardian, protector al fermei şi familie sau din rădăcini precum corsiero (hăitaş, gonaci). Datorită schimbărilor ambientale, Courser (Gonaciul) a riscat să fie complet nimicit; lucru evitat prin entuziasmul unor apărători înfocaţi ai acestei rase care a reuşit în timp să readucă numărul lor la unul considerabil. Cane Corso este o fire foarte adaptabilă şi un muncitor curajos, cu o loialitate proverbială, alert şi cu un timp de reacţie la comenzi foarte scurt. Este capabil să reziste unor dificile condiţii de mediu sau altor experienţe solicitante mulţumită echilibrului său fizic şi psihic.
Descriere
Având o talie medie spre mare, Cane Corso este un caine robust şi voinic, fără a i se ştirbi nimic din eleganţă. Are o musculatură puternică şi lipsită de grăsime. Gardian al proprietăţii, ai membrilor familiei şi a turmelor de animale, este un caine extrem de agil şi responsabil; fiind folosit în trecut pentru mânuirea vitelor şi vânarea de animale mari.
Capul este unul mare şi tipic moloşilor; de tip masiv, purtat cu o atitudine demnă şi mândră. Axele longitudinale superioare ale craniului şi a botului converg uşor. Corpul este oarecum mai lung decât înălţimea de la greabăn; cu o constituţie solidă, dar nu ghemuit sau îndesat. Ochii sunt de dimensiuni medii, cu formă ovală, privind direct înainte şi uşor ieşiţi în evidenţă. Culoarea irisului este de obicei închisă, neagră pe cât posibil, dar mai depinde şi de culoarea blănii. Expresia lor este una atentă şi interesată de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Urechile sunt triunghiulare, uşor căzute, aşezate sus, deasupra bolţilor zigomatice; uneori sunt tăiate în forma unui triunghi echilateral. Coada este aşezată destul de sus, foarte groasă la rădăcină. Este tăiată la nivelul celei de-a patra vertebre. Atunci când este atent sau alert este purtată sus, dreaptă, niciodată ondulată.
În mişcare va prezenta un trap extins, elegant. Pielea este relativ groasă, mai degrabă fixă, lipită de corp. Cu toate că nu este complet strânsă de corp, pielea acestui caine nu va forma în nici un punct al corpului cute sau riduri. Părul este scurt, strălucitor, foarte des cu o sub-blană uşoară. Fiind o blană scurtă şi deasă nu va avea nevoie de îngrijiri speciale. O simplă frecare a pielii în fiecare săptămână sau chiar zilnic dacă sunteţi dispus, cu un material moale este suficientă.
Este un caine mare, deşi dimensiunile sale aparţin taliei medii, cu o constituţie puternică şi o musculatură lungă şi observabilă, înfăţişând putere, agilitate şi rezistenţă. Conformaţia generală este aceea a unui animal mesomorfic a cărui corp este mai lung decât înălţimea de la greabăn, armonios în ceea ce priveşte forma şi ne-armonios din profil.
Scheletul său este cel al unui molos robust, compact, atletic, ceea ce-l determină să se mişte cu o uşurinţă considerabilă. A avut un curs al selecţiei şi dezvoltării paralel cu cel al rasei mastif, provine din strămoşi mai uşori, dar a menţinut conformaţia originară.
În ceea ce priveşte îngrijirea sănătăţii acestei rase există anumite aspecte de care trebuie să ţineţi cont, anume : displazia de şold, genunchi, entropia, ectropia, alergii, dermatite, râie demodectică şi sarcoptică.
Temperament, exerciţii şi dresaj
Este un caine inteligent, activ şi cumpănit în gândire şi acţiuni; este un caine de paza şi protecţie de ne-egalat. Fire docilă şi plină de afecţiune faţă de stăpâni, se va purta la fel de frumos şi cu copiii şi dacă este absolut necesar va deveni un protector agresiv şi feroce al acestora şi al proprietăţilor lor. Deoarece este o fire inteligentă nu va fi greu de dresat. Agilitatea şi rapiditatea cu care răspunde la comenzi l-au promovat ca un caine care poate fi dresat pentru munci precum paza, protecţie, de poliţie şi de urmărire.
Cainii Cane Corso sunt de obicei gentili cu copiii. Dar ţinând cont de dimensiunile lor, copiii mici nu trebuie lăsaţi niciodată nesupravegheaţi cu aceşti caini. Cateii trebuie să fie bine socializaţi cu copiii şi cu alţi caini de la începutul vieţii lor. Au nevoie constantă de exerciţii pentru a-şi menţine musculatura lor puternică. Adoră plimbările lungi şi sunt perfecţi în rolul de companioni pentru jogging. Cel mai bine se descurcă într-o curte mică cu un gard bine securizat şi solid. Este o fire curajoasă, care nu ştie frica, protector, calm, loial şi dependent de prezenţa umană.

Bullmastiff

Caini de paza extrem de apreciati pe de o parte datorita gradului ridicat de inteligenta cat si abilitatilor in ceea ce priveste atentia distributiva.Se preteaza in special pentru viata de curte.

Durata de viaţă : 8 - 10 ani, unii au trăit până la 14 ani ;
Grupa : de lucru, utilitari, de pază;
Culoarea : cafeniu, bej, roşcat; cu margini negre la cap;
Lungimea firului de păr : scurtă;
Talia : mare;
Năpârlire : moderată;
Înălţime : 63-69 cm. la mascul, 61-66 cm. la femelă;
Greutate : 50-60 kg. la mascul, 45-54 kg. la femelă;
Suprafaţa de trai : Bullmastif-ul nu are nevoie de prea mult spaţiu pentru a fi fericit, astfel încât un apartament poate fi locul ideal de trai, atâta timp cât îi puteţi acorda suficient timp pentru mişcare şi exerciţii. Această rasă nu se mişcă prea mult atunci când sunt în casă, dar se vor bucura dacă aveţi o curte mică. Este bine de ţinut minte că nu se descurcă foarte bine în cazul condiţiilor meteorologice extreme sau la temperaturi extreme.
Istoric:
Rasa Bullmastiff este originară din Anglia, se presupune că ar fi apărut la mijlocul sau spre sfârşitul secolului al 18-lea. Progeniturile acestei rase erau aproximativ 60% Mastiff şi 40% Old English Bulldog. La început au fost denumiţi ca cainii de noapte ai paznicului de vanatoare (Gamekeeper's Night Dog).
Terenurile şi proprietăţile din Anglia aveau nevoie de paza şi protecţie împotriva braconierilor. Răspunsul a fost de a dezvolta un animal puternic, totuşi agil care ar putea doborî intruşii şi să-i reţină până la venirea paznicului de vanatoare.
Culoarea iniţială a acestei rase a fost bej-cafeniu, deoarece era şi o metodă de camuflaj.
A fost clasificat ca şi caine de lucru de către asociaţiile chinologice. Printre trăsăturile Bullmastif-ului se numără : nobilitatea, atenţia şi aparenţa inteligentă. Bullmastif-ul se distinge de English Mastiff prin dimensiunea sa mai mică şi mai compactă. De cele mai multe ori o descriere a acestor caini va include aspecte privind inteligenţa lor, loialitatea, simţul protector, încăpăţânarea, calităţile de caine de familie, firea jucăuşă, echilibrată şi îndrăzneaţă, pasivă. Bullmastif-ul tinde să se împace bine cu alte animale de companie, fie că sunt ale aceleaşi familii sau nu.
Descriere si Temperament:
Bullmastif-ul are mai multe riduri pe fiecare parte a frunţii şi capului său. Capul are o formă de pătrat cu un bot negru şi ochii cafenii de culoarea alunei îi conferă o privire inteligentă. Această rasa are urechile sub formă de pandantiv, care atârnă şi un set bun de dinţi care se întâlnesc într-o muşcătură dreaptă. Blana lor este scurtă şi poate avea mai multe culori, printre care cafeniu, roşcat, maroniu sau bej. Deşi nu sunt caini care să năpârlească prea mult, este important a se peria blana cu regularitate cu ajutorul unei perii aspre cu ţepi pentru a o menţine în condiţii optime de sănătate.
Iniţial au fost folosiţi pentru a face faţă braconierilor de către paznicii de vanatoare. Bullmastif-ul a fost dresat pentru a lua urma, a placa şi a imobiliza braconierii fără a-i muşca. Atunci când nu a mai fost nevoie de a-i folosi pentru a urmări braconierii au fost utilizaţi în executarea legii, dresajul pentru armată, vanatoare şi în calitate de caine de paza şi protecţie.
Cainii Bullmastif se descurcă foarte bine în casă. De cele mai multe ori la început au fost folosiţi ca şi caine de paza pentru familii. Cu toate acestea, ei nu obişnuiesc să atace intruşii, ci mai degrabă vor mobiliza străinii şi vor sta ca obstacol între aceştia şi familia de adopţie. Sunt firi foarte protectoare cu stăpânii şi familiile acestora.
Catelusii BullMastif tind să fie puţin cam leneşi. Ei vor avea intenţia de a lenevi întinşi undeva în casă şi să nu facă nimic toată ziua. Totuşi, ei au nevoie de exerciţii zilnice regulate pentru a rămâne sănătoşi şi fericiţi.
Bullmastif-ul este un caine puternic şi sensibil. A fost dresat să atace intruşii şi să-i imobilizeze, dar în acelaşi timp sunt plini de afecţiune pentru stăpân şi doresc să primească aceeaşi atenţie în schimb de la ei. Catelusii BullMastiff trebuie să fie crescuţi, îngrijiţi şi dresaţi adecvat şi atunci veţi avea parte de un bun caine de familie loial. Sunt caini ideali pentru proprietarii care sunt fermi dar plini de bunătate. Sunt firi protectoare, iubitoare şi credincioase.
În zilele acestea rasa se bucură de luxul de a fi animalul de companie al familiei. Necesită o cantitate moderată de exerciţii pentru a le menţine structura musculară a corpului şi starea de sănătate. Sunt uşor de dresat pentru supunere, conformare; dar şi pentru activităţile de căutare şi salvare. Se împacă foarte bine cu copiii, sunt protectori nu numai cu familia, dar şi cu proprietăţile acesteia.
Cainii Bullmastif tind să fie animale dominatoare, cu dorinţa de a controla tot ce este în jurul lor. De aceea este important să înveţe de la vârstă fragedă cine este stăpânul, pentru a minimaliza orice potenţial de probleme comportamentale. Această rasa trebuie să fie socializată cu alte animale, precum şi cu oameni de mic catelus pentru a se elimina riscul altor probleme de comportament sau de alterare a temperamentului lor.
Probleme de sanatate:
Unele dintre cele mai comune probleme de sănătate care se pot întâlni la rasa Bullmastif sunt următoarele :

•Hipertiroidism;

•Probleme cu încheieturile (ex. displazia de şold, Panosteita);

•Probleme legate de alergii;

•Disfuncţii al sistemului imunitar;

•Probleme la reproducere;

•Cancer şi boli ale inimii;

•Probleme cu ochii (ex. entropia, ectropia)

•Umflarea stomacului / torsiunea gastrică.
Nu este o siguranţă cunoaşterea părinţilor pentru a prezice cum va fi puiul la maturitate. La fel ca şi la oameni, corpul animalului trece prin anumite schimbări pe măsură ce se maturizează. Unii caini pot să mănânce aceeaşi mâncare timp de un an fără nicio problemă şi apoi să dezvolte alergii la un anumit ingredient. Alţii pot avea sistemul imunitar compromis, astfel încât vaccinurile nu îi vor proteja şi nici ajuta deloc. Se poate întâmpla ca dumneavoastră să faceţi tot ceea ce trebuie în creşterea şi îngrijirea cainelui pentru a descoperi că sunt anumite probleme cu el la vârsta de 2 ani.
Unii catelusi pot avea un murmur „inocent” al inimii; de obicei sunt benigne şi vor dispărea până ajunge la 6 luni – un an. În fiecare an se înmulţesc cazurile cainilor sever bolnavi de boli de inimă. Iar cancerul a devenit unul dintre motivele principale care duc la dispariţia cainilor din această rasa; dar şi a celor din alte rase.
Alte probleme de sănătate pot fi prevenite dacă Bullmastif-ul are parte de mai multe mese zilnice de proporţii mici şi exerciţii zilnice regulate.
Exercitii si dresaj:
Plimbarea zilnică va ajuta la menţinerea sănătăţii cainelui, dar va fi nevoie şi de dresaj pentru a nu trage în lesă. Pe lângă programul regulat de exerciţii va trebui să fiţi atenţi şi la cantităţile de mâncare pe care i le oferiţi pentru a preveni îngrăşarea. Deoarece această rasa are predispoziţia de a pune în greutate şi este bine a cere sfatul medicului veterinar în ceea ce priveşte alimentaţia.
Dresajul la această rasa trebuie să fie început încă de când sunt catelusi pentru a se putea obişnui cu anumite comenzi sau comportamente pe care stăpânul le doreşte. Stăpânul trebuie să fie o persoană cu calităţi de conducător, care să preia frâiele conducerii şi să nu fie intimidat de caine. Fiind o fire puternică, cainele va tinde să domine omul; iar un asemenea comportament nu este de dorit deoarece nu va mai putea fi controlat.
În cazul în care sunt crescuţi alături de copii, vor fi foarte jucăuşi şi prietenoşi cu aceştia. Odată ce li se câştigă încrederea sunt nişte caini plini de afecţiune şi loiali faţă de familia de adopţie, dezvoltând pe parcurs şi un înalt simţ protector pentru aceştia.
Una dintre cerinţele sale este de a se afla tot timpul cât mai aproape de stăpân; fiind foarte iubitor şi dacă nu se poate aşa ceva, va deveni temător şi retras, uneori chiar agresiv.

Bulldog francez

Caini de companie, de talie mica, pretabili pentru apartament, fac parte din acele rase de caini "care sforaie" din cauza septului nazal special.Se recomanda familiilor trecute de a doua tinerete, fiind un caine careia nu-i place sa fie necajit de catre copii.

Aşteptarea de viaţă : 9 – 13 ani;
Grupa: Mastiff, de companie;
Culoarea : cafeniu, cafeniu cu alb, roşcat cu alb şi orice culoare solidă cu excepţia negrului;
Blana : scurtă;
Dimensiuni: medii;
Năpârlire : uşoară;
Inălţime : 27 – 30 cm la mascul; 20 – 28 cm la femelă;
Greutate : 9 –13 kg la mascul; 8 – 12 kg la femelă;
Mediu de trai: Această rasa este potrivită pentru traiul într-un apartament. Pot fi foarte inactivi în interior şi se pot mulţumi să trăiască şi fără o curte la dispoziţie.
Origine
Rasa Bulldog francez a fost iniţial dezvoltată în Anglia ca o variantă miniaturală a Bulldog-ului englez. Crescătorii francezi de caini au importat în anii 1860 unele exemplare din aceşti Bulldogi din Marea Britanie şi i-au încrucişat cu Terrieri francezi. Trecătorii din Franţa au admirat profund aceşti caini importaţi şi aceasta a dus la denumirea de Bulldog francez. Atunci când rasa a fost în cele din urmă adusă înapoi în Anglia pentru expoziţii, englezii au fost tulburaţi de denumirea de Bulldog francez, deoarece Bulldog-ul este originar din Anglia şi mai ales pentru că Bulldog-ul era simbolul tradiţional al culturii engleze.
Descriere
Este un caine de dimensiuni mici, solid cu urechi mari, ridicate, rotunde şi asemănătoare cu cele ale liliecilor; cu un bot scurt, cârn şi puternic. Capul pătrat şi plat nu este la fel de masiv ca cel al Bulldog-ului englez. Fruntea este rotundă. Înălţimea nu este importantă atâta timp cât este bine echilibrat; trebuie să fie aproximativ la fel ca lungimea de la umeri al coadă. Câinele trebuie să aibă o formă ca de pară, cu umerii mai largi decât suprafaţa corpului de la coadă. Blana scurtă, moale, uşor de întreţinut poate avea mai multe culori, fie compacte pe tot corpul, fie cu pete. Pielea este moale şi uşor desprinsă de corp, ceea ce determină o să fie un caine plăcut la atingere. Ochii sunt proeminenţi, rotunzi şi de culoare închisă; iar muşcătura lor este clară şi evidentă. Coada acestor caini poate fi dreaptă sau de forma unui sfredel.
Rasa Bulldog-ului francez este una mică, alertă, de companie. Descinde dintr-o varietate de Bulldog englez, care nu erau foarte populari în Anglia şi la jumătatea secolului al 19-lea mai multe exemplare au fost importate în Franţa unde au fost încrucişate cu o rasă nativă. Bulldog-ul francez a fost foarte căutat ca şi caine de companie în mediile aristocrate, atât în Franţa, cât şi în America la începutul secolului 20. Recent a devenit foarte popular ca şi companion şi caine de familie.
Temperament
Bulldog-ul francez este un companion plăcut şi uşor de întreţinut. Fire foarte jucăuşă şi plină de afecţiune, drăguţă şi absolut adorabilă; Bulldog-ul francez are o personalitate înclinată spre comic şi adoră să facă pe clovnul pentru a-şi face stăpânul să râdă. Este inteligent şi uşor de mânuit, curios şi alert. Se împacă foarte bine cu alte animale, dar de cele mai multe ori se leagă puternic de o anumită persoană. Se pot juca la fel de bine şi cu alţi caini, dar unii masculi pot avea un comportament agresiv faţă de cainii străini. Această rasa are nevoie de prezenţa umană pentru a se simţi bine şi dezvolta în voie. Nu se poate să vă cumpăraţi un asemenea caine şi mai apoi să-l ignoraţi, deoarece se poate să dezvolte alte comportamente distructive şi dominante, făcându-vă casa şi viaţa un calvar. Sunt plini de voinţă şi pot fi uşor dresaţi dacă stăpânul are suficientă răbdare. Sunt caini care răspund bine la un dresaj presărat cu răbdare şi consistenţă. Dar un dresaj al acestor caini nu trebuie niciodată să includă lovirea sau tratamentul aspru, ameninţător. Sunt caini curaţi, entuziaşti şi uneori nu ştiu când să se oprească, dar nu sunt mari săritori şi zgomotoşi. Cel mai bine se împacă cu copii cu vârste mari şi răbdători, nu apucaţi sau mofturoşi. Pot să saliveze uneori prea mult; dar cei mai mulţi dintre ei nu fac aceasta. În schimb este un vânător nemilos de şoareci.
Probleme de sănătate şi îngrijire
Bulldogi francezi sunt predispuşi la probleme cu ochii şi cu căile respiratorii. Dacă au o greutate mult peste normal vor întâmpina dificultăţi în respiraţie, din cauza unui abdomen umflat. Pot să aibă o respiraţie şuierătoare, să sforăie sau să aibă probleme cu eliminarea gazelor. Sunt cunoscuţi pentru faptul că nu se descurcă foarte bine cu înotul şi de aceea ar trebui supravegheaţi dacă sunt lângă o sursă deschisă de apă pentru a preveni un eventual înec.
De cele mai multe ori femelele au nevoie de ajutor la naştere din cauza capetelor mari ale puilor, se va recurge la operaţii de cezariană. Potenţialii cumpărători ai cainilor din această rasa trebuie să fie conştienţi că aceşti caini necesită o întreţinere atentă şi că o bună şi constantă legătură cu medicul veterinar este mai mult decât indicată. Alte probleme care pot apărea sunt cerul gurii moale şi alungit; nări stenice; hemivertebre şi degenerare prematură de disc; luxaţii patelare; alergii.
Sunt caini sensibili la temperaturi extreme. Supraîncălzirea corpului poate duce la insolaţii. Preferă climatele mai răcoroase şi temperate. În ceea ce priveşte perierea nu sunt foarte pretenţioşi. O periere săptămânală va fi suficientă; iar o baie odată pe lună este bine-venită. Nu este o rasa care să năpârlească mult, dar prin periere veţi putea ţine sub control acest aspect.
Un aspect important al igienei şi sănătăţii lor este acela legat de curăţarea constantă şi atentă a pielii şi urechilor lor. Cea mai bună metodă este aceea de a folosi cârpe sau feşe din bumbac uşor umezite cu care să frecaţi suprafaţa cutelor pielii de pe tot corpul. Această operaţie va ajuta la prevenirea infecţiilor bacteriene la nivelul pielii. Unghiile acestui caine trebuie scurtate periodic şi verificate labele picioarelor de eventuale răni sau despicări.
Exerciţii şi dresaj
Bulldog-ul francez necesită o plimbare zilnică, dar fiţi atenţi să nu faceţi această mişcare în perioade cu temperaturi crescute. Adoră să alerge şi să se joace; şi pot face acest lucru ore în şir dacă nu îi opriţi. Este bine să limitaţi timpul de joacă pentru a preveni eventualele probleme cu respiraţia. Unii catei au un nivel al energiei mai ridicat decât alţii.
Bulldog-ilor francezi nu le place să primească ordine. Au nevoie de mult timp pentru a adera la noi sarcini şi atenţia lor este uşor distrată. Stăpânii acestor mici caini vor avea o voinţă proprie puternică şi o resursă de răbdare nesfârşită. Învăţând să se supună la comenzile de bază este un aspect foarte important care trebuie să fie inclus în dresajul lor cât mai repede. Vor trebui să înveţe de mic că nu este un comportament acceptat acela de a sări pe oaspeţi, de a inspecta conţinutul lăzilor de gunoi sau de a folosi hainele murdare pe post de jucării de mestecat. Învăţarea lor la o vârstă fragedă va avea rezultate mult mai bune şi pot duce la un trai mai plăcut cu un asemenea caine. Personalitatea lor norocoasă şi jucăuşă este un plus la dresarea lor.

Bulldog englez

Caini de companie extrem de haiosi si foarte prietenosi cu copii.Sunt caini greoi, mai ales la maturitate, ceea ce inseamna ca nu necesita un nivel ridicat de exercitii fizice.

Durata de viaţă : 7 - 11 ani;
Grupa : de companie ;
Culoare : roşu, maroniu, cafeniu, alb, dungat sau orice altă combinaţie. Prezenţa unei singure culori pe tot corpul nu este acceptabilă.
Firul de păr : scurt;
Talia : medie;
Năpârlirea : moderată;
Înălţimea : 31-40 cm la mascul, 28 - 38 cm la femelă;
Greutatea : 24 - 25kg la mascul, 22-23kg la femelă;
Suprafaţa de trai : Perfecţi pentru companie şi traiul în apartament sau alte spaţii micuţe.
Istoric: Bulldog englez are un trecut zbuciumat, începând cu originile sale iniţiale din Mastiff-ul asiatic pentru agresivitatea sa în hăituirea taurilor şi a urşilor în vremurile străvechi. În anul 1209 s-a făcut cunoscut în Anglia sportul hăituirii taurilor în cadrul căruia un caine apuca taurul de nas ţi îl ţinea la pământ până când acesta era ucis. Bulldog a fost creat să fie un caine feroce, care era în stare să ţină cainele de nas indiferent de durerea pe care taurul i-o putea provoca între timp cainelui. În 1835 acest "sport" teribil a fost declarat ilegal, iar proprietarii de Bulldog au încercat să folosească cainii din această rasa în luptele de caini, dar din fericire nu au reuşit să continue cu succes în această îndeletnicire. Mulţumită eforturilor concentrate ale iubitorilor de caini din Anglia, Bulldogul englez a fost crescut să îşi menţină dimensiunea şi forma corpului, dar să îi fie înlăturate trăsăturile agresive şi să fie înlocuite cu calităţile unui excelent caine de companie.
Descriere: Faţa Bulldog-ului englez este la fel de distinctă ca şi corpul său; botul este foarte scurt şi presat. Falca de jos este uşor scoasă în evidenţă şi mai lungă decât cea de sus şi nas. Buza fălcii de sus atârnă în jos peste falca de jos şi amândouă buzele sunt mai largi în jurul gurii. Obrajii sunt vizibili şi evidenţi atunci când sunt priviţi din faţă, precum şi din lateral. Ochii sunt rotunzi şi aşezaţi în centrul feţei. Sunt întotdeauna de culoare închisă, iar cei de culoare mai deschisă nu sunt caracteristici acestei rase. Urechile sunt foarte mici şi subţiri, ţinute lipit de cap. O formă de pliu ca al trandafirului este preferabilă pentru urechi. Craniul este mare şi larg; niciodată nu trebuie să pară a fi îngust. Fruntea şi suprafaţa craniului trebuie să fie acoperite cu cute adânci de piele, formându-se „riduri” mari pe toată suprafaţa frunţii.
Gâtul Bulldog-ului englez este gros şi masiv, potrivindu-se cu baza craniului mare. Este de dimensiuni mici, scurt, intrat într-o pereche de omoplaţi greoi care sunt uşor ieşiţi în afară. Picioarele din faţă trebuie să fie groase şi cu o osatură puternică; părând proporţionale şi musculoase. Încheieturile trebuie să pară lejere şi dezlipite de corpului cainelui, iar picioarele pot părea uşor curbate în afară atunci când sunt priviţi din faţă. Pieptul este adânc şi semnificativ, adăpostit de o cutie toracică bine dezvoltată. Linia superioară a corpului este considerată a fi asemănătoare unui spate ca de roată, de cele mai multe ori confundat cu un spate rotund, sau cocârjat. Această înseamnă că centrul spatelui este uşor mai înalt decât umerii sau coada.
Picioarele din spate sunt consistente şi bine echilibrate. Ele se vor întoarce uşor în afară, iar partea de mijloc a piciorului se înclină uşor înăuntru. Sunt mai lungi decât picioarele din faţă, dar sunt în aceleaşi proporţii, nestricând armonia dimensiunilor cainelui. Coada este fie scurtă şi dreaptă, fie scurtă şi oarecum răsucită sau încovoiată în aparenţă. Va trebui să fie lată la bază şi se va ascuţi spre vârf.
Blana este fină şi scurtă, are aceeaşi lungime pe tot corpul. Se poate cuta pe gât, bot sau în jurul cozii. Rasa mai este cunoscută şi pentru salbele distincte de sub falcă. Bulldog-ul englez are o blană cu un păr moale şi foarte scurt, ceea ce îl face să fie uşor de întreţinut.
Temperament: Bulldog-ul englez este un caine foarte serios, devotat şi foarte loial. Este o rasa de caini care caută să fie centrul atenţiei pentru stăpânii lor şi nu sunt consideraţi a fi potriviţi pentru casele în care vor rămâne singuri pentru perioade mari de timp. Bulldog-ul englez este perceput ca şi rasa de companie şi are într-adevăr nevoie de constantă afecţiune din partea proprietarilor. Rasa este în mod normal una foarte calmă şi bine-crescută, cu toate că este considerată una dintre rasele dominante şi care trebuie să înţeleagă că cei care deţin controlul sunt oamenii. Bulldog-ul englez se va împăca foarte bine cu familia şi de cele mai multe ori are probleme în cazul în care trebuie să-şi schimbe locul odată ce această apropiere s-a stabilit.
Bulldog-ul englez adoră să mulţumească stăpânii şi va învăţa foarte repede nevoile şi cerinţele stăpânilor. Fire foarte inteligentă, se descurcă cel mai bine cu dresaj repetat, dar şi cu unele schimbări în programul lor. Sunt companioni excelenţi, atât pentru alţi caini, cât şi pentru animale de companie care nu sunt canine. O socializare adecvată este un aspect important al creşterii acestei rase; deoarece pot fi oarecum agresivi, mai ales masculul necastrat.
Bulldog-ul englez are instincte naturale de a protector al casei şi al proprietăţii stăpânului. Deşi nu este un caine care să latre excesiv, vă va anunţa atunci când se apropie străini. Înfăţişarea sa este de obicei suficientă pentru a avertiza intruşii să nu se apropie, dar Bulldog-ul îşi va folosi forţa pentru a-şi apăra teritoriul dacă va fi nevoie.
Probleme de sănătate: Bulldog-ul englez prezintă anumite preocupări în ceea ce priveşte sănătatea de care proprietarii lor ar trebui să fie conştienţi. Printre aceste aspecte majore se numără displazia de şold şi cot, nări stenice, coadă crescută intern şi probleme cu ochii, precum Cherry Eye (sau eversiunea celei de-a treia pleoape), entropia, ectropia, şi ochii uscaţi. Pe lângă acestea, rasa poate întâlni probleme respiratorii şi un cer al gurii moale şi alungit, care va rezulta în obstrucţia căilor de respirare, ducând la dificultăţi în respirare. Pielea este predispusă la infecţii, dar acest fapt poate fi uşor ţinut sub control cu o periere adecvată şi curăţare regulată a cutelor pielii din jurul botului, cozii.
Bulldog-ul englez va necesita de obicei asistenţă la naştere şi de cele mai multe ori catelusii sunt livraţi prin operaţie de cezariană din cauza capetelor lor mari. Este foarte important pentru a monitoriza în de-aproape un Bulldog de câte ori se foloseşte anestezia, deoarece pot avea complicaţii serioase la nivel respirator.
Periere: Blana este mai scurtă şi foarte moale la Bulldog-ul englez, ceea ce îl determină să fie uşor de întreţinut. Pentru a peria acest caine este suficient o perie aspră cu ţepi, operaţie care trebuie făcută atent de două sau trei ori pe săptămână.
Bulldog-ul englez va fi îmbăiat numai când este absolut necesar şi niciodată în mod frecvent. Îmbăierea va cauza de cele mai multe ori uscarea pielii şi poate duce la mâncărimi, o piele solzoasă şi iritată. În cazul în care câinele este murdar nu se va recurge la o îmbăiere totală, ci mai degrabă la o frecare a pielii cu un prosop umed şi moale prin care se va îndepărta mizeria. O verificare atentă a unghiilor ar trebui efectuată regulat şi să fie tăiate pentru a le menţine scurte şi libere de aşchii sau margini ascuţite. Dinţii pot fi periaţi la anumite intervale folosind un manşon pentru deget sau o periuţă de dinţi specială pentru caini, precum şi pastă de dinţi. Este considerat un caine cu năpârlire moderată şi nu are sezoane de năpârlire.
Exerciţii şi dresaj: Deşi este mai degrabă pătrăţos şi ghemuit, Bulldog-ul este un caine foarte activ atunci câinele are parte de exerciţii regulate. Deoarece sunt predispuşi la o rapidă câştigare în greutate şi uneori chiar obezitate, este bine să aibă parte de plimbări regulate şi oportunităţi cât mai dese de mişcare. Este o fire sedentară, astfel că un Bulldog englez nu este bun la capitolul de exersare pe cont propriu şi au nevoie de puţin ajutor şi îndemn pentru a se mişca de la locul lui. La fel de important este şi dresajul pentru supunere, deoarece aceşti câini au tendinţa de a prelua controlul şi de a nu ţine cont de comenzile stăpânilor. O mână fermă este bine a fi folosită cu ei de la început pentru a vă recunoaşte pe dumneavoastră ca şi conducătorul familiei.
Sunt relativ rapizi pentru dimensiunile şi forma lor, pe distanţe scurte; iar mulţi Bulldogi englezi se vor juca şi sări cu alţi caini pentru scurte perioade de timp dacă au această oportunitate. Acceptă la fel de repede şi de bine plimbările mai lungi sau cele mai scurte şi mai liniştite. Un Bulldog englez nu trebuie niciodată antrenat sau exersat în condiţii climatice extreme; foarte rece sau foarte cald. În cazul temperaturilor scăzute blana scurtă a Bulldog-ului va oferi puţină protecţie sau deloc, iar la temperaturi crescute botul scurt va fi supus la călduri extreme şi insolaţii foarte uşor. Exerciţiile sunt indicate numai în perioadele cele mai răcoroase ale verii, asiguraţi-i multă umbră şi apă dacă sunt ţinuţi în afară.
Un Bulldog englez este foarte inteligent şi foarte serios, meditativ; fără a se lansa, arunca în noi situaţii şi activităţi fără a le lua în considerare şi analiza întâi. Din moment ce pe măsură ce îmbătrâneşte Bulldog-ul se va mişca din ce în ce mai greu, lent; este important a se reţine că vor fi nevoie de câteva secunde pentru a respecta o comandă. Pe lângă acestea, Bulldog adoră să-şi contemple opţiunile la îndemână înainte de a răspunde la comandă. Nu sunt caini care să fie impulsivi, să acţioneze în baza impulsurilor de moment; ci mai degrabă vor sta şi cugeta, studia situaţia înainte de a decide ce acţiune să efectueze. Un Bulldog vor reacţiona cel mai bine cu un dresaj repetitiv în perioade de timp scurte, decât cu sesiuni de dresaj lungi. Iubesc să-şi mulţumească stăpânii şi vor munci pentru a culege laudele oamenilor, precum şi pentru mici trataţii şi recompense. Este bine a limita recompensele alimentare, deoarece rasa are tendinţa de a lua în greutate foarte uşor.